8 principii de antrenament ale lui Arnold Schwarzenegger

Pe Arnold Schwarzenegger nu l-a interesat niciodată să fie un om obișnuit, iar realizările pe care le-a avut în timpul vieții sale au ținut să demonstreze acest lucru. Pentru a avea succes în sala de forță și pentru a-și duce fizicul pe noi culmi, el a trebuit să fie mai mult decât extraordinar. A fost nevoie să se dedice stilului de viață al unui culturist, prin acțiune gândire și viziune. Într-o serie de interviuri pe care le-a dat după ce a sosit în America, în 1968, Arnold a spus că formula sa de succes n-are a face cu niște "secrete bine păzite", ci cu munca susținută și dorința de a-și crește masa musculară și de a ajunge cel mai bun în ceea ce face. Iar cel mai important ingredient al succesului, în viziunea sa, este încrederea în sine.

1. Ridicarea greutăților necesită și o muncă la nivel mental

Arnold a înțeles și a scris adesea despre rolul pe care îl are creierul în culturism. Când se antrena, el era concentrat 100% pe ceea ce făcea, fapt care îl ajuta să atingă noi și noi trepte de intensitate a nivelului de antrenament. Primul pas, remarca Arnold, este acela să crezi cu tărie că vei avea o masă musculară cât mai mare. În același fel în care tu le comanzi mușchilor să ridice greutăți mari când orice altceva îți sugerează că nu este posibil, așa îi și poți "păcăli", la nivel mental, să crească mari și puternici. Arnold folosea adesea tehnici de vizualizare. Obișnuia să-și imagineze că bicepșii săi erau mari cât un munte, apoi se folosea de acea imagine pentru a-și duce fizicul la un nivel superior.

2. Antrenează-te pentru a fi mai bun decât ceilalți

Scopul lui Arnold era acela de a fi mai bun decât cel de lângă el, așa că era conștient, întotdeauna, că trebuie să muncească mai mult decât acea persoană. Adesea, se spune, când Arnold se antrena la sala de forță, mulțimea prezentă obișnuia să se oprească din ceea ce făcea și să-l privească pe acesta. El nu părea deloc distras de cei din jur, continuând să se antreneze. Atât de concentrat și determinat era pentru a-și canaliza forța și intensitatea, cu ajutorul minții, trimițându-le către mușchii cu care lucra. Următorul pas, declara Arnold, este să începi să te antrenezi din greu, îndreptându-ți atenția către mișcările de bază. Axează-te mai mult pe haltere și gantere decât pe alte aparate. Pentru Arnold, orice antrenament care nu era făcut la o intensitate de 100%, era o pierdere de vreme, dar contau, însă, și mișcările.

3. Alegerea exercițiilor potrivite

Arnold nu se antrena numai din greu, ci se antrena și într-un mod inteligent. El spunea că, pentru a te "face mare", trebuie să fii puternic. Iar culturiștii care se află la un nivel de începători sau intermediari, nu ar trebui să-și facă prea multe griji legate de rafinamentul exercițiilor, cât mai degrabă, de creșterea masei musculare. Asta înseamnă că ei trebuie să se concentreze mai puțin pe mișcări care implică o singură articulație, de izolare și să acorde mai multă atenție exercițiilor care vizează mai multe articulații (îndreptările, genoflexiunile, sau împinsul cu bara sunt doar câteva exemple). Deși astfel de exerciții sunt mai dificil de stăpânit, ele oferă beneficiul de a-ți permite să te antrenezi mai susținut. Prin ridicarea de greutăți mari și printr-o bună stăpânire a acestor mișcări, poți să-ți crești forța și masa musculară. Iar pentru Arnold, asta este cea mai importantă componentă din acest proces.

4. Folosirea greutăților mari pentru un număr scăzut de repetiții

Pentru Mr. Olympia nu era important doar să aleagă exercițiile potrivite, corecte, ci și greutatea corespunzătoare. Pentru că una este să ridici 166 de kg în seturi de câte 8 repetiții, până când simți că-ți cedează mușchii și cu totul alta este să te antrenezi cu 61 de kg, executând 40 de repetiții până la epuizare. Arnold spunea că el începe, de regulă, cu încălziri ușoare, după care crește greutatea și scade numărul repetițiilor, lucrând până când simte că mușchii nu mai pot duce. El mai zicea că nu face mai puțin de 6 repetiții pe set pentru majoritatea mișcărilor, dar nici nu trece peste 12. Această regulă se aplică pentru majoritatea grupelor de mușchi, inclusiv gambelor.

5. Antrenamente variate

Dacă faci un antrenament sau exercițiu pentru o perioadă lungă de timp, fără a observa schimbări importante, atunci valoarea lui se diminuează în timp. În acele momente ajunge un culturist să se plafoneze. Arnold își schimba în mod constant exercițiile, deoarece "îmi plăcea să-mi șochez mușchii și să nu-i las să se obișnuiască într-o rutină constantă." El își planifica sesiunile de antrenament cu rigurozitate și atunci când observa că un exercițiu nu îi mai aducea nici un câștig, îl înlocuia imediat cu un altul nou. Lui nu îi era frică să experimenteze sau să încerce diverse alternative, fiind mereu în căutarea unor noi metode de a deveni mai bun.

6. Antrenamentul de "pompare"

În legătură cu acest tip de antrenament, Arnold declara că, dacă nu-ți pompezi mușchii, ei nu cresc. El credea că pomparea mușchilor este un sentiment la fel de plăcut ca un orgasm și obișnuia, adesea, să-i ducă pe aceștia până în pragul cedării, după care să îi încordeze între seturi și după antrenamente.

7. Prioritizarea slăbiciunilor

Dacă ești mândru de pectoralii tăi, cu siguranță vei vrea să te dai mare cu ei. De aceea, atunci când ești la sală, este posibil să te concentrezi mai mult asupra lor. Abordarea lui Arnold era diferită. La un moment dat, el a observat că gambele sale fuseseră un pic neglijate în procesul de sculptare a fizicului său. Așa că, în loc să încerce să ascundă acest lucru, el și-a tăiat pantalonii, făcându-i scurți și venind mereu la antrenament cu ei, tocmai pentru a-și aminti în mod constant de slăbiciunea pe care o avea, dublându-și astfel efortul pentru creșterea acestora. El își antrena gambele mai des, la începutul antrenamentelor, când era mai proaspăt, și între seturi, uneori.

8. Acumularea de cunoștințe și folosirea instinctului

Conform lui Arnold, calea către succes, atât în culturism, cât și în orice altceva, o reprezintă deținerea unui număr cât mai mare de cunoștințe (informații). Atunci când ești informat în mod constant și experimentezi cu noi lucruri, poți discerne mai ușor ce funcționează și ce este doar o pierdere de vreme. Fiecare individ este unic (inclusiv tu), așa că, ceea ce a funcționat la Arnold, ar putea să nu funcționeze și la el.