Care sunt cele mai bune proteine?

Care sunt cele mai bune proteine?

De ce avem nevoie de proteine?

Voi începe acest articol presupunând că ești un sportiv care practică diverse sporturi, inclusiv antrenamente constante de fitness / culturism. Sunt 100% sigur că scopul tău este să obții masă musculară slabă, însă acest scop îl vei atinge puțin mai greu decât ai crede. Mai întâi trebuie să știi niște lucruri de bază despre creșterea musculară: creșterea musculară permanentă vine din odihna timp de 8 - 9 ore pe noapte și din proteine. Sigur, antrenamentul este și el crucial, însă antrenamentul nu face altceva decât să stimuleze creșterea, nu să o și susțină. Prima etapă de creștere a masei musculare este cauzată de proteine, și îți voi explica pe scurt cum funcționează. Proteinele sunt compuse din aminoacizi, supranumiți și "pietrele de fundație ale proteinei”. Fiecare antrenament lezează unele fibre musculare și, cu cât antrenamentul este mai intens, cu atât mai multe fibre musculare vor fi lezate. Creșterea musculară vine din repararea acestor celule lezate și exact asta fac aminoacizii, acesta este rolul lor în organismul nostru. Aminoacizii sunt compuși din carbon, hidrogen, oxigen, azot și (câteodată) sulf, iar mușchii tăi au nevoie de o balanță pozitivă de azot (așa-numită stare anabolică) pentru a se reface și crește. Și ghici ce! Nu trebuie să fii într-o stare anabolică doar în timpul sau imediat după antrenament, ci organismul tău trebuie să fie menținut constant cu această balanță pozitivă de azot, atât ziua, cât și noaptea. Asta înseamnă că trebuie să consumi suficiente proteine de câteva ori pe zi, indiferent că le iei din alimentație sau suplimente. Mulți oameni de știință spun că WHEN (când) consumi proteine este mai important decât HOW MUCH (cât de multe) proteine consumi. Nu trebuie să lași să treacă mai mult de 2 ore fără a consuma proteine, chiar dacă vorbim și de un consum mic, chiar și de 10 grame. Dacă organismul tău nu are stocați suficienți carbohidrați, va folosi proteină că să producă energie. Dar dacă organismului tău îi lipsește și proteina, corpul va începe să ardă mușchii pentru a continua să-ți furnizeze energia de care ai nevoie pentru orice fel de activitate, cât de banală ar fi ea. Și pot pune pariu pe orice că tragi din greu pentru a obține un pachet frumos de mușchi, nu? Deci, dacă organismului tău îi lipsesc proteine, mușchii nu vor crește. Dacă organismului tău îi lipsesc și proteine, și carbohidrați (înfometare), mușchii tăi vor fi arși pentru a produce energie, deci se vor micșora. Și atunci, de ce să lași mușchii să fie distruși? Un sportiv are nevoie de mai multe proteine decât o persoană cu un stil de viață sedentar, iar cantitatea de proteine necesară pentru a susține creșterea masei musculare este de minim 2g / proteine / kg corp / zi. Asta înseamnă că, dacă ai 80kg, corpul tău are nevoie de cel puțin 160g proteine/zi, indiferent dacă în acea zi te antrenezi sau te odihnești. Această cantitate de proteină poate fi luată din orice sursă dorești, iar principala sursă ar trebui să fie alimentația. Dar, să fim serioși, este greu să iei zilnic 160g de proteine numai din mâncare. Fă un mic calcul: unele din alimentele cele mai bogate în proteine sunt pieptul de pui sau curcan (circa 30% proteine), brânza (circa 32% proteine), carnea slabă de vițel sau vită (circa 36% proteine), ouăle (circa 13% proteine) și laptele (circa 32% proteine). Pentru a lua din alimentație 160g proteine/zi ar trebui să mănânci fie 600g de piept de pasăre, sau 30 ouă, sau 600g de brânză, și ar trebui să mănânci toate aceste alimente în fiecare zi. Mai mult, organismului tău îi trebuiesc furnizate constant proteine, și mă îndoiesc că ai timp ca, o data la fiecare 2 ore, să te oprești din ce faci, indiferent cât de important ar fi, și să mănânci ceva. Și aș putea menționa și faptul că, cu cât cantitatea de mâncare este mai mare, cu atât vor lucra mai intens și stomacul, și intestinul subțire. Aspectele menționate mai sus sunt dificil de realizat pentru majoritatea dintre noi, și în acest moment începem să vedem utilitatea pudrelor proteice. Poți servi 3 mese principale pe zi, care să îți asigure măcar 60% din necesarul proteic pentru întreaga zi, iar diferența de 40% să o iei din pudrele proteice. Singura restricție este că nu trebuie să consumi un shake proteic la mai puțin de 2 ore după o masă, sau la mai puțin de o oră înaintea unei mese. În afară de asta, poți servi oricâte shake-uri proteice dorești, cu condiția să ai grijă să nu depășești cantitatea de proteine de care ai nevoie. La fel ca orice altceva în viață, tot ce e prea mult strică ... însă acesta e un subiect pentru un alt articol. Mai mult, cantitatea excesivă de proteine este eliminată de organism sub formă de urină și transpirație. Trebuie să știi că majoritatea bărbaților nu pot asimila mai mult de 40g de proteine la o masă. Această cantitate nu este fixă, ci diferă de la om la om, așa că, până îți determini limita ta, îți sugerez să te limitezi la un consum de cel mult 30g proteine odată.

Tipuri de pudre proteice – care este cea mai bună?

Pudrele proteice sunt obținute din diverse surse, și principala diferență între ele este dată de viteza de absorbție în sânge, precum și de valoarea lor biologică. Principalele surse de proteine, grupate după viteza de absorbție, sunt : -          Cu asimilare rapidă (zer, soia etc.) -          Cu asimilare lentă (albumina, cazeina etc.) Proteinele cu asimilare lentă trebuie consumate seara, înainte de culcare, deoarece organismul are nevoie să primească un flux constant de proteine în timpul nopții. Cazeina din lapte este cea mai bună variantă în acest caz, deoarece poate furniza organismului aminoacizi timp de până la 7 ore. Însă toate lumea să chinuie să "bage" cât mai multă proteină în sânge, și să facă asta cât de repede se poate. Pentru asta ai neapărat nevoie de o proteină cu asimilare rapidă, și cele mai cunoscute astfel de surse sunt zerul și soia. Este cunoscut faptul că soia conține fitoestrogeni, care au un efect foarte similar cu cel al hormonului feminin, estrogenul. În timp ce fabricarea produselor care conțin estrogen este reglementată de diverse insitutii (FDA în SUA), nu avem aproape niciun fel de reglementare pentru produsele care conțin soia. Aceasta este principalul motiv pentru care trebuie să stai deoparte de soia ... permanent! Într-adevăr, multe companii care fabrică produse din soia modifică genetic acest ingredient tocmai pentru a reduce efectele fitoestrogenului, însă ... chiar vrei să consumi organisme modificate genetic? Mai mult, soia este o plantă care este cultivată folosindu-se pesticide și chimicale, și sunt sigur că nici acest aspect nu este pe placul tău! Deci, sfatul meu este să nu te atingi de niciun produs fabricat din soia. Dacă nu poți consuma proteine din zer, ai o alternativă foarte bună în proteinele de origine vegetală, în special proteine din cânepă. Proteina din zer este considerată a fi cea mai bună sursă proteică Cel mai important aspect nu este câtă proteină ingerezi, ci cât de multă proteină este absorbită în sânge și mușchi. Acest proces de asimilare este măsurat folosindu-se Valoarea Biologică a proteinelor. Înainte de a se descoperi pudrele proteice, cea mai bună sursă de proteine era considerat oul, deoarece are o valoare biologică de 100, din maxim 100. Dar s-a descoperit că zerul are Valoarea Biologică 104/100 și, brusc, concentratul proteic din zer a câștigat titlul de "cea mai bună sursă proteică”. Acest titlu a venit însă și din cauza profilului său complet de aminoacizi, deoarece conține toți cei 20 aminoacizi necesari pentru creșterea masei musculare și, la fel de important, are o concentrație mare de aminoacizi cu lanțuri ramificate (BCAA - Branched Chain Amino Acids), care sunt cei mai importanți aminoacizi pentru recuperare după efort și creșterea masei musculare slabe. Chiar și așa, producătorii de pudre proteice nu s-au mulțumit doar cu ce e mai bun și au căutat să îmbunătățească această "cea mai bună pudră proteică”. Și astfel, după multe studii, cercetări și teste, au apărut alte pudre proteice din zer, care au o valoare biologică mult peste 100. Mai întâi a apărut izolatul proteic (WPI - Whey Protein Isolate), care are VB 159, și ulterior a fost formulat și hidrolizatul proteic din zer (Hydrolyzed WPI sau HWP - Hydrolyzed Whey Protein), care are VB 164. Aproape fiecare producător vine cu o proteină "multipurpose" sau "all-day", sau "day&night" care de fapt este un amestec de proteine cu diverse viteze de absorbție. Eu compar aceste produse cu anvelopele intermediare: le poți folosi și vara, și iarna, însă vara vor fi mai proaste decât orice anvelopă dedicată de vară, iar iarna vor fi mai proaste decât orice anvelopă dedicată de iarnă :). Este un compromis pentru cei care nu vor sau nu își permit să cumpere decât o singură proteină. Dar gândirea nu este logică deoarece, dacă trebuie să consumi 60g pudră proteică pe zi, nu este o diferență foarte mare la bani între a consuma 40g pudră proteică din zer și 20g pudra proteică din lapte, față de a consuma 60g pudră proteică all-day. Cantitatea nu diferă, singura economie pe care o faci fiind cea rezultată din faptul că nu iei doar zer, ci iei proteine cu asimilare lentă, care sunt mai ieftine. Și sunt mai ieftine pentru că nu îți furnizează cele mai bune rezultate. Din ce ți-am prezentat până acum, probabil vei zice că hidrolizatul proteic din zer este de departe cea mai bună pudră proteică. Dar nu este chiar așa, datorită altor factori pe care ți-i prezint în cele ce urmează.

Procesul de fabricare

Concentratul proteic din zer Din cele prezentate până acum, este limpede că cea mai bună pudră proteică este cea din zer, și îți voi prezenta cele mai importante procese de fabricare ale acestui produs. Proteina din zer este obținută în timpul procesului de fabricare a brânzei. Lichidul care odată era aruncat, fiind considerat produs rezidual, este pasteurizat și apoi transformat în pudră prin uscare sub jet de aer. Rezultatul este, de regulă, o pudră cu o concentrație proteică de 70 - 80%, și care conține și carbohidrați și grăsimi. Aceste procentaje diferă de la produs la produs și, cu cât este mai bun procesul de separare, cu atât mai puțini carbohidrați și grăsimi avem în produsul finit. Acesta este procesul de bază al fabricării concentratului proteic din zer. O scurtă observație referitoare la carbohidrați și grăsimi și de ce unele persoane caută proteine care să le conțină într-o cantitate cât mai mică: carbohidrații sunt buni, și la fel de bune sunt și grăsimile. Însă într-o anumită limită! Pentru mezomorfi, dar în special pentru endomorfi, fiecare gram de carbohidrați și grăsimi pe care îl evită reprezintă un adevărat succes, deoarece metabolismul lor este foarte lent și au tendința de a se îngrășa destul de ușor. Așa că sunt oameni care ridică în ceruri proteinele cu zero carbohidrați și zero grăsimi. Însă, dacă ești ectomorf, sau dacă nu te îngrași chiar atât de repede, câteva grame de carbohidrați și grăsimi nu vor conta și nu ar trebui să-ți influențeze decizia alegerii unei anume pudre proteice. Izolatul proteic din zer Izolatul proteic din zer este obținut prin diverse procedee, dintre care voi aminti cele mai des folosite: Ion Exchange, Cross Flow Microfiltration și MF/UF Microfiltration / Ultrafiltration. Fii atent la diversele strategii de marketing: faptul că un produs este promovat ca fiind WPI, nu înseamnă că este 100% WPI! Citește informațiile nutriționale și ar trebui să vezi scris doar WPI. Dacă vezi trecute și alte tipuri de proteine, cum ar fi WPC - Whey Protein Concentrate, Milk Casein etc., atunci acel produs nu este 100% izolat proteic din zer, ci este amestecat și cu alte tipuri de proteine, și te sfătuiesc să nu îl folosești. Ordinea în care sunt listate aceste tipuri de proteine reprezintă ordinea cantităților prezente din fiecare tip. Deci prima proteină listată va avea cea mai mare pondere în produsul final, a 2-a proteină listată va avea a 2-a pondere în produsul final și tot așa. Procesul de fabricare Ion Exchange Procedeul Ion Exchange la proteine În mare, acest proces separă proteinele pe baza încărcăturii lor electrice. Folosește chimicale pentru a filtra proteinele și principalul dezavantaj al acestui procedeu este că chimicalele folosite (acid clorhidric, acid fosforic și hidroxid de sodiu) denaturează o parte din proteine și, cel mai important, denaturează fracțiile proteice alfa lacto albumină, glicomacropeptidele și imunoglobinele. Într-adevăr, furnizează o cantitate mare de beta-lactoglobuline, dar această fracție proteică este cea mai neînsemnată pentru creșterea masei musculare și, de asemenea, este responsabilă de producerea celor mai multe alergii. Aceste fracții proteice care sunt denaturate în timpul procesului Ion Exchange sunt "sufletul" proteinei, exact ele fac proteina din zer un produs atât de performant. Sigur, o concentrație mare de proteine este crucială, dar substanțele care într-adevăr hrănesc mușchii sunt fracțiile proteice amintite anterior. Iar procesul Ion Exchange reduce drastic cantitatea acestor fracții proteice care și-așa este mică chiar și înainte de începerea procesului de producție. Principalul avantaj al acestui proces de producție este că prin el se obține cel mai concentrat izolat proteic din zer, și aici vorbim de concentrații chiar și de 95%. Alt avantaj al procesului Ion Exchange este că reușește să elimine aproape în totalitate carbohidrații, grăsimile și lactoza, ceea ce este un factor important de decizie atât pentru endomorfi, cât și pentru persoane cu intoleranță la lactoză. Acest proces de fabricație mai este cunoscut și sub numele "Acid Treatment" și, în ceea ce mă privește, tot timpul caut cea mai bună calitate, iar procesul Ion Exchange nu mă atrage. Prefer să consum o pudră cu 90% concentrație proteică în loc de 95%, însă vreau neapărat o proteină nealterată, în care fracțiile proteice amintite mai devreme să fie prezente în cantități cât mai mari. Procesul de fabricare MF/UF - Micro Filtration și Ultra Filtration Primul pas este micro filtrarea (Micro Filtration) care folosește, sub o presiune foarte mare, membrane ceramice pentru a filtra toate ingredientele nedorite, cum ar fi carbohidrații, grăsimile și lactoza, și face acest lucru fără a denatura proteinele. Asta înseamnă că toate fracțiile proteice rămân neatinse, iar concentrația proteică este în jur de 90%. Următorul pas este ultra filtrarea (Ultra Filtration) și, prin intermediul acestui proces, se poate obține un izolat proteic din zer cu o concentrație proteică de peste 90%.

Procedeul Cross Flow Microfiltration (CFM) Procedeul Cross Flow Microfiltration la proteine Acesta este probabil cel mai bun procedeu de obținere a izolatelor proteice, însă este și cel mai scump și, din acest motiv, izolatele proteice care folosesc tehnologia CFM vor fi mai scumpe. Procedeul este foarte similar cu micro și ultra filtrarea descrise mai sus, însă filtrarea are loc de-a lungul membranelor ceramice. Avantajele procesului CFM sunt obținerea unei concentrații proteice de peste 90%, păstrarea intactă a fracțiilor proteice, profil de aminoacizi mai bun, iar produsul finit va conține mai mult calciu și mai puțin sodiu.

Hidrolizatul proteic din zer Acest tip de proteină a fost intens mediatizat cu câțiva ani în urmă dar, din păcate, nu s-au efectuat studii complexe pe oameni. Hidrolizatul proteic din zer este un izolat proteic din zer care a fost (parțial) predigerat, pentru a obține un timp de absorbție cât mai scurt. Pentru ca organismul nostru să poată asimila proteinele, ele trebuiesc descompuse în cele mai mici peptide (di-peptide, tri-peptide sau aminoacizi în stare liberă). Organismul nostru face acest lucru în stomac și intestinul subțire, dar ceea ce mi se pare fantastic este că putem cumpăra un produs care a trecut deja prin această etapă. Hidroliza proteinei poate fi făcută în 3 moduri: tratament cu acid, tratament prin căldură și tratament cu enzime. Primele 2 opțiuni vor degrada, la fel ca procedeul Ion Exchange, fracțiile proteice și, prin urmare, nu sunt recomandate. Asta nu ne lasă decât o ultimă variantă, cea a tratamentului cu enzime, care nu degradează fracțiile proteice și care, în prezent, este cel mai bun procedeu de hidroliză a proteinei. Proteina hidrolizată are 2 indicatori care ne arată calitatea respectivului produs: procentajul hidrolizei, care înseamnă cât de multă proteină a fost procesată de enzime, și gradul de hidroliză, care măsoară rata de predigerare a proteinelor de către enzime. Orice valoare mai mică de 100 la procentajul de hidroliză înseamnă că acel produs a fost doar parțial hidrolizat. Unii producători listează aceste 2 valori cheie pe produsele lor, dar majoritatea nu o fac, invocând faptul că reprezintă informații confidențiale. Părerea mea este că, dacă unii producători fac publice aceste informații, ele nu sunt informații confidențiale. În fond, nu se spune decât cât de bine a fost hidrolizată respectiva proteină. Faptul că unii producători aleg să nu facă public acești 2 indicatori mă fac să cred că, de fapt, aceste 2 valori sunt foarte mici la produsele lor, iar ei vor să ascundă acest lucru. Nu am deloc încredere în produsele care ascund informații, deoarece este corpul meu și am pretenția să știu exact ce bag în mine. Principalele avantaje ale hidrolizatului proteic din zer sunt: - cea mai rapidă rată de absorbție; - cea mai puțin alergenică proteină; - nu conține grăsimi, lactoză și colesterol; - nu cauzează balonări (gaze). Principalele dezavantaje sunt: - cel mai mare preț; - cel mai rău gust. Într-adevăr, cel mai bine este să consumi un hidrolizat proteic din zer, cu 100% procentaj de hidroliză, și care folosește tratamentul cu enzime. Însă, cu cât produsul este mai bun, cu atât gustul este mai rău (amar). Din acest motiv nu vei găsi nicăieri un 100% hidrolizat proteic din zer cu aromă neutră (fără aromă). Așa că producătorii nu au altă soluție decât să adauge arome naturale și artificiale, pentru ca această proteină să fie mâncabilă (băubilă). Însă aromele înseamnă carbohidrați, grăsimi și aditivi, iar cantitățile adăugate sunt destul de mari, existând chiar hidrolizate proteice care au 20% carbohidrați! Și atunci mă întreb: de ce să plătesc mai mult pentru un gust rău și pentru carbohidrați? Rezultatul este, de regulă, o proteină cu o concentrație destul de mică (pentru un izolat), pe nume Hidrolizat Proteic din Zer. Sincer, nu cred că este o alegere prea bună.

Substanțe adăugate

Cu toate că proteina din zer are un profil complet de aminoacizi, tot timpul vei avea nevoie de mai mulți aminoacizi cu lanțuri ramificate (BCAA - Branched Chain Amino Acids), adică L-Valină, L-Leucină și L-Izoleucină, precum și de L-Glutamină. Unele proteine din zer au acești aminoacizi adăugați, însă altă variantă este să îi cumperi separat și să-i amesteci cu pudră proteică, înainte de preparare. În acest caz însă, prețul total va crește, însă îți poți alege singur niște aminoacizi de calitate, și aici mă refer la peptide.

Arome

Aromele naturale și artificiale sunt prezente în cam toate proteinele, și exact ele fac pudra să aibă gust bun. Dar arome înseamnă carbohidrați și grăsimi. Uită-te la majoritatea pudrelor proteice care sunt disponibile în mai multe arome, și vei vedea că informațiile nutriționale diferă într-o oarecare măsură. În majoritatea timpului, dacă se va putea, voi alege varianta "unflavored" sau "neutral", adică fără aromă, din 3 motive: are cea mai mare concentrație proteică, nu conține arome artificiale (m-am săturat de atâtea E-uri), și pot folosi pudră proteică pentru a face o tartă sau prăjitură, și asta fără să-i schimb gustul. De multe ori este plăcut să mai schimbi și, în loc de shake-ul din timpul zilei, să servești o prăjitură proteică împreună cu un pahar cu lapte. Am spus în majoritatea timpului deoarece, câteodată, mă satur de proteine fără gust și chiar simt nevoia unui gust bun și, dacă găsesc o aromă care să nu aibă mulți carbohidrați, o pot încerca.

Stai deoparte de produse dubioase!

Piața este plină de pudre proteice, și nu toate sunt chiar bune. De fapt, foarte multe au o calitate îndoielnică, lipsindu-le multe informații importante de pe ambalaj. Mai mult, în ultimii ani China a intrat puternic pe piața suplimentelor și avem din ce în ce mai mulți producători care aleg fie să producă acolo cu materii prime autohtone, fie să cumpere materia primă de la ei și să o ambaleze în alte țări, de regulă europene. Aceste pudre proteice le mănânci sau bei, le introduci în corpul tău, iar calitatea lor ar trebui să fie primul lucru pe care să îl urmărești când vrei să încerci un produs nou. Mulți mă întreabă care este diferența între o proteină făcută la noi, care costă 70 lei 2 kg, și una produsă în SUA sau Germania, care costă 300 - 350 lei 2kg. Diferențele sunt multe, însă principala diferență de preț vine din materiile prime folosite (ieftine și proaste în cazul proteinei ieftine). Să nu crezi că faci un super deal dacă iei un produs ieftin și să nu stai cu impresia că iei porție dublă și efectele vor fi aceleași. În anumite cazuri, poți să iei porție de 10 ori mai mare, iar efectele nu se vor compara cu cele obținute de la consumul unei singure porții de proteine bune, de calitate. Nu vreau să dau nume de produse proaste în acest articol, însă te sfătuiesc să studiezi foarte bine un produs înainte de a-l achiziționa. Nu te lua după amicul tău care a citit 3 posturi pe forumuri și se crede mare cunoscător. Nu te lua după ce consumă el, chiar dacă este bun, nu ai nicio garanție că va fi bun și pentru tine. Uite câteva repere pentru a alege o pudră proteică de calitate:

  • nu te lăsa păcălit de ambalaj; producătorii plătesc mult pentru ambalaje frumoase, care să ia ochii clienților; amintește-ți mereu că nu mănânci ambalajul, ci praful dinăuntrul lui;
  • întotdeauna citește toată eticheta originală, nu panaramele de traduceri în română făcute în bătaie de joc; neapărat să scrie clar "made în ...”, că să vezi în ce țară este făcut produsul; dacă scrie "made for ...” și atât, pune produsul înapoi pe raft și uită-te la altceva, este posibil ca acea proteină să fie făcută în China;
  • calculează concentrația proteică după formula “cantitatea de proteină x 100 / mărimea porției”; deci dacă ai un produs care are porția (serving size) 30g, din care 25g sunt proteine, faci 25 x 100 / 30 = 83,33%, asta este concentrația proteică a acelui produs; caută să gasești o concentrație proteică de peste 88%;
  • asigură-te că producătorul scrie clar tipul proteinei: 100% izolat, izolat parțial, hidrolizat parțial șamd;
  • asigură-te că producătorul declară clar tipul procesului prin care a fost obținută proteina;
  • asigură-te că grăsimile și carbohidrații sunt prezenți în cantități cât mai mici, asta înseamnă o filtrare bună, deci și un proces de fabricare bun;
  • urmărește dacă sunt substanțe adăugate (unii producători folosesc așa numitele amestecuri patentate și nu vor scrie întotdeauna cantitățile din fiecare substanță, însă mereu vor scrie absolut toate substanțele adăugate) - verifică să aibă cantități cât mai mari de BCAA, glutamină, taurină și arginină.

Cea mai bună pudră proteică din zer, din punctul meu de vedere (părere subiectivă)

Din punctul meu de vedere, cea mai bună pudră proteică din zer trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

  • Să fie minim 95% WPI;
  • Să aibă o concentrație proteică de minim 90%;
  • Fiecare porție de maxim 30g să aibă cel mult 1g de carbohidrați și 1 g de grăsimi;
  • Să fie obținută prin tehnologia CFM - cross flow microfiltration;
  • Să fie disponibilă și în varianta fără gust (neutru, unflavored);
  • Să conțină cantități suplimentare de BCAA și L-Glutamină.

O modalitate mai ușoară de a afla care sunt cele mai bune proteine ar fi să intrați pe un site care are multe suplimente la vanzare (gen www.bodybuilding.com sau www.supplementreviews.com) și să listați doar izolatele proteice din zer, aranjate în ordinea rating-urilor primite de la utilizatori. Însă această modalitate de selecție are o lacună foarte mare: majoritatea celor care lasă rating-uri nu au experiență în folosirea proteinelor și, de regulă, notează o proteină pentru gustul său sau pentru modul în care se dizolvă. Ei nu știu cum se verifică dacă o proteină este bună și, în afară de gust și dizolvare (care ar trebui să fie la coada clasamentului), trebuie urmărit cum te refaci după antrenament atunci când folosești un anumit produs, dacă îți provoacă gaze, dacă te face să urinezi mai mult, dacă îți menține mușchii plini, dacă îți menține o stare de vascularizare și, într-un final, după cel puțin 2 - 4 săptămâni de folosire a acelui produs, trebuie să vezi și efectele directe asupra forței și masei musculare (să vezi cu cât ai crescut în forță, cu cât ai crescut în diametrul bicepsului, care este procentul de grăsime pe care îl ai șamd). Procesul de rating complet și corect al unei proteine nu este simplu și nu poate fi făcut de un începător. Din acest motiv nu aș pune o bază prea mare pe rating-urile lăsate de diverși utilizatori. Titlul de "cea mai bună” înseamnă pentru mine cea mai bună calitate și concentrație. Însă pentru alții poate însemna "cel mai ieftin”, sau "cel mai bun raport preț/calitate”, sau chiar "cel mai bun gust”. Plecând de la această premisă, m-am înarmat cu multă răbdare și am început să analizez proteinele majorității producătorilor de pe planeta asta (am analizat cam 460 producători, și peste 700 produse). Și am reușit să reduc lista la doar câteva proteine care ar putea câștiga titlul de "cea mai bună pudră proteică”. Vei fi uimit că numele importante din lumea suplimentelor nu se regăsesc pe această listă, iar explicația este una simplă: în loc să cheltuie banii pe materii prime de calitate și pe procedee tehnologice bune, ei preferă să îi cheltuie pe ambalaje frumoase, marketing agresiv și sportivi cunoscuți (pentru imagine). Nu am nimic cu producătorii mari, chiar consum anumite produse de la ei, dar, în ceea ce privește proteinele, nu excelează cu nimic, și principalul motiv pentru care nu apar în acest top făcut de mine este pentru că nu divulgă procesul de fabricare sau alte date care ar putea să mă convingă că fac un produs bun. Și, repet, pentru că îmi pasă ce bag în mine, prefer să nu mă apropii de produse necunoscute și, în concluzie, dubioase. Și să nu fii surprins că nu ai auzit de majoritatea producătorilor din lista de mai jos, pur și simplu ei preferă să investească în calitate în loc să bage banii în ambalaje și marketing! Și să nu crezi acum că dacă un anumit produs nu se regăsește pe lista ce urmează, nu este bun deloc. Nu, pur și simplu nu are ce trebuie pentru a fi ales "the best".

Cele mai bune izolate proteice din zer existente la ora actuală în lume, într-o ordine complet aleatorie, sunt:

Dă click pe oricare din produsele listate mai sus pentru a citi un review detaliat despre acea proteină sau pentru a fi direcționat către pagina produsului pe site-ul producătorului! Dacă însă preferi proteinele organice sau vegetale, vei găsi pe acest site informații utile despre proteine vegetale sau poți consulta top 3 proteine organice din zer. Acest articol are un număr foarte mare de comentarii, și nu doresc aglomerarea paginii cu lucruri care nu au legătură directă cu conținutul acestui articol. Prin urmare, se acceptă doar comentarii despre conținutul acestui articol. Pentru discuții despre diverse suplimente, recomandări, etc, te rog să postezi în grupul dedicat pentru aceste discuții. Mulțumesc pentru înțelegere.