Fără roţi ajutătoare

Fără roţi ajutătoare

Bicicleta este unul dintre accesoriile care suscită interesul copiilor încă de la o vârstă fragedă. Dimensiunea bicicletei, lejeritatea în a fi condusă, prezenţa unor componente ajutătoare sunt doar câteva dintre elementele care îi asigură copilului siguranţă şi confort. Astfel, în funcţie de vârsta şi aptitudinile copilului, tricicleta de începător se poate transforma în bicicletă care-i asigură independenţă şi libertate de mişcare.

Cum se alege bicicleta ideală pentru un copil

Pentru a alege o bicicletă cât mai reprezentativă pentru copil trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:

  • materialul din care este confecţionat cadrul bicicletei - acesta trebuie să fie durabil, dar şi să fie cât mai uşor;
  • prezenţa/absenţa cadrului – acesta este necesar în cazul băieţilor, în timp ce la modelele pentru fete, acesta absentează;
  • calitatea jenţilor - acestea trebuie să fie centrate la un nivel echilibrat, ceea ce asigură o frânare optimă;
  • lăţimea şi nivelul de aderenţă a pedalelor - acestea trebuie să fie late şi să aibă o aderenţă superioară, astfel încât copiilor să nu le alunece piciorul când pedalează;
  • posibilitatea de adaptare a ghidonului/şeii bicicletei - în acest fel se pot ajusta într-un mod cât mai avantajos aceste elemente atât de importante pentru buna manevrabilitate a bicicletei.

Un alt element de care trebuie să se ţină cont este prezenţa roţilor ajutătoare. Acestea trebuie să fie confecţionate din cauciuc, să nu fie tratate chimic (cum este cazul celor din plastic) şi să prezinte un nivel ridicat de siguranţă.

Care este vârsta ideală pentru a oferi o bicicletă unui copil?

Vârsta optimă pentru a-i oferi unui copil o bicicletă este cea de 3-4 ani, atunci când acesta este capabil să înţeleagă mai bine cum o poate manevra. Pentru început este nevoie ca bicicleta să fie prevăzută cu rotile ajutătoare. Chiar dacă este, practic, o tricicletă, prezenţa acestor roţi conferă un grad ridicat de manipulare a bicicletei, dar şi o siguranţă sporită. Pe măsură ce vârsta copilului avansează, bicicletă se ajustează pe nevoile copilului, iar caracteristicile pot deveni din ce în ce mai diversificate.

De ce este nevoie de roţi ajutătoare la bicicletă

Copiii cu vârste fragede (3-4 ani) trebuie să conducă biciclete dotate cu rotile ajutătoare. La această vârstă se recomandă alegerea unor triciclete copii, acestea prezentând avantajul de a fi sigure şi uşor de manevrat. În plus, prezenţa rotilelor ajutătoare constituie un element de echilibru în mers. Chiar şi atunci când se balansează şi nu ştie să conducă bicicleta în mod corespunzător, copilul se menţine într-o poziţie stabilă când pedalează.

Când se poate renunţa la roţile ajutătoare?

Roţile ajutătoare aduc un plus de siguranţă, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Atât timp cât acestea servesc pentru optimizarea performanţei copilului, acestea trebuie păstrate. În momentul în care copilul capătă o mai mare încredere în propriile forţe şi ştie cum să manevreze bicicleta, se poate renunţă la aceste accesorii. Detaşarea rotilelor ajutătoare sporeşte încrederea în sine a copilului şi reprezintă un semn al bizuirii pe abilităţile sale de pedalare. Vârsta la care se poate renunţa la aceste elemente adiţionale unei biciclete este cea de 5 ani. Sau atunci când părintele simte că al său copil este stabil în mersul pe bicicletă şi este gata să treacă la o nouă etapă în ceea ce priveşte provocările.

De ce este bine ca un copil să aibă o bicicletă?

Pe lângă faptul că deţinerea unei biciclete aşează copilul pe o poziţie identică cu a celorlalţi copii, prezenţa acesteia în viaţa lui îi oferă o provocare, atât fizică, cât şi mentală. Pedalatul contribuie la întărirea sănătăţii copilului, iar plimbatul prin natură ajută foarte mult copii care au diverse probleme de sănătate sau de adaptare la nivel de interacţiune socială. Sistemele cardiovascular şi respirator sunt stimulate în mod continuu, ceea ce sporeşte capacitatea corpului de a se adapta provocărilor şi îl ajută să-şi crească rezistenţa. Din punct de vedere al interactivităţii, copilul interacţionează atât cu membrii familiei, cât şi cu alte persoane străine, ceea ce îi lărgeşte perspectiva de a-şi face noi prieteni şi cunoştinţe. În plus, pedalatul în mediile exterioare îl fereşte pe copil de sedentarism şi îi oferă întotdeauna o alternativă benefică pentru a ieşi din rutina zilnică.

Concluzie

Mersul pe bicicletă este un conglomerat de activităţi fizice care ajută la dezvoltarea fizică şi socială a copilului. Alegerea corectă a bicicletei, ştiinţa de a alege momentul oportun pentru îndepărtarea roţilor ajutătoare, dar şi corelarea într-un mod optim a tuturor elementelor care fac parte din pedalatul pe bicicletă ajută la creşterea încrederii în propriile forţe, dar şi la sănătatea şi dezvoltarea propice a copilului pe viitor.