Iniţierea în tenisul de câmp

Iniţierea în tenisul de câmp

Un sport complet şi complex precum tenisul de camp necesită, dacă se doreşte performanţă, începerea procesului de învăţare a elevului de la o vârstă foarte timpurie (7-8 ani). Munca presupune nu doar efort din partea elevului dar şi dedicaţie din partea profesorului. Performanţa cere deci o muncă sistematică pe care nu toţi sunt dispuşi să o asume, dar pentru viitori campioni începând din copilărie se asigură însuşirea corectă şi eficientă a procedurilor de lovire a mingii, a regulilor tactice, dar şi a deprinderilor tehnico-tactice. Timpul necesar însuşirii deprinderilor şi cunoştiinţelor trece de 6-8 ani, constituind o activitate îndelungată, asemenea altor sporturi precum gimnastică, atletism, înot. Ulterior, în funcţie de progresul dar şi dorinţa practicantului se fac diferenţierile mai ales la juniori, atunci când pregătirea şi planificarea antrenamentelor se individualizează. Jocul competiţional îşi schimbă constant cerinţele odată cu dezvoltarea tehnicilor noi, a noilor reguli impuse de federaţie dar şi îmbunatăţirea echipamentului şi a terenului de joc. Acest lucru impune învăţarea loviturilor de către micii sportivi nu ca scop în sine, ci mai ales pentru deprinderea modului cum se utilizează acestea în joc. Flexibilitatea şi adaptarea la situaţii şi adversari cu stiluri unice este mai mult decât necesară pentru victorie. În toţi anii de pregătire există câteva sarcini clare pentru obţinerea unui punct de joc iar acestea includ:

A. Începerea disputării punctului:

  •  serviciul
  •  returul de serviciu

B. Schimbul pregătitor de lovituri:

  •  lovitura de dreapta şi de rever

C. Declanşarea atacului la fileu:

  •  lovitura de atac de dreapta şi de rever

D. Finalizarea punctului

  •  voleul decisiv de dreapta şi de rever, smeci
  •  lovitura de dreapta şi de rever decisive

E. Trecerea din atac în apărare şi invers:

  •  passing-shot
  •  lob

Sportul are o dificultate ridicată, de aceea antrenorul trebuie să facă de la primul contact cu noii tenismeni o selecţie a elementelor care întrunesc cerinţele tenisul de câmp, prin diferite probe şi norme de control. De fapt, există o selecţie continuă pentru că la începutul procesului de învăţarea nu există o legătură puternică între antrenor şi tenismen. Criteriile de apreciere includ: modul de învăţare şi accentuarea interesului pentru anumite lovituri, precum şi modul în care se perfecţionează calităţile motrice. initierea-in-tenisul-de-camp Important de reţinut este faptul că prin modul cum se eşalonează loviturile, cum se învaţă ele şi cum se accentuează interesul pentru anumite lovituri, se asigură orientarea copiilor spre o anumită concepţie de joc. Prima condiţie pentru asigurarea orientării spre o concepţie eficientă este prevederea în planul de învăţare a tuturor elementelor specifice jocului ofensiv. În acest scop, jucătorii trebuie să deprindă până la vârsta de 15-16 ani cam toate elementele reclamate de fazele disputării punctului. Pe tot parcursul procesului de învăţare, consolidare şi perfecţionarea tehnicii şi tacticii grupele de începători trebuie să fie omogene. Această omogenitate rezultă în primul rând după criteriul vârstei, dar apoi se iau în considerare progresele realizate de sportiv, iar criteriul principal devine cel valoric. Există un fir logic şi practic al învăţării loviturilor de joc. Astfel, recomandată este învăţarea loviturii de dreapta liftată, lovitura de rever liftată, serviciul, voleul, smeciul. Fiecare lovitură solicită preponderent un anumit segment al corpului, deci învăţarea acestor acţiuni se abordează într-o anumită ordine. Etapele învăţării executării corecte şi eficiente a loviturilor se realizează în anumite etape (se porneşte de la nivelul scăzut până la cel crescut de complexitate):

  • 1. învăţarea mecanismului de lovire
  • 2. consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în condiţii izolate de joc
  • 3. consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în acţiuni de joc
  • 4. jocul cu temă şi de verificare

Pentru învăţarea mecanismului de lovire sunt recomandate următoarele exerciţii:

  • 1. exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta;
  • 2. exerciţii de imitaţie;
  • 3. exerciţii la minge oferită;
  • 4. exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor;

Antrenorul insistă la început pe deprinderea loviturii propriu-zise, dar şi pe finalul acesteia, urmând ca în timp, să urmărească doar, fără intervenţii. Învăţarea începe prin lucrul pe loc, iar abia mai târziu prin deplasare. Din acel moment începe dezvoltarea în condiţii izolate de joc, scopul lor fiind acela de:

  • a dirija loviturile
  • a lovi din mişcare
  • a lovi în ritm şi în traiectorii diferite

Ca şi orice început într-un sport, tenisul de câmp îl pune în dificultate pe practicant. Acesta trebuie să deţină anumite calităţi atât sportive cât şi emoţionale precum răbdare, perseverenţă, rezistenţă. Efectul muncii constante se va transpune în execuţia loviturilor tactice, şi prin îmbunătăţirea constantă a unor parametrii precum: direcţie, lungime, traiectorie, efect, vitez. Dacă la început se joacă pentru deprinderea mişcării, mai târziu se adăugă stresul emoţional atunci când se introduc jocurile cu tema, cele de verificare, de calificare, adică jocurile pe puncte.