Momentul acela în care prietena ta îți ascunde ceva

Ești cu fata aia de mult timp. Trecuseră câteva luni bune de când vă cunoscuseți, iar lucrurile mergeau foarte bine între voi. În fiecare weekend găseați lucruri noi și interesante de făcut: ați vizitat toate locurile interesante de pe lângă orașul vostru; o dată pe săptămână, duminica, mergeați să hrăniți animalele de la zoo; pe munte urcați ori de câte ori aveați ocazia. Erați foarte activi și vă plăcea. Cu câteva luni în urmă începuseți să mergeți și la sală împreună. Chiar dacă nu se descurca prea bine, îți plăcea să faci pe antrenorul personal în fața ei. Pentru tine era o distracție.

Și iată că, într-o seară de vineri, după o tură prin oraș, te întreabă dacă știi să joci tenis, ca ea a mai jucat din când în când și îi place. Tu, cum ai deținut de-a lungul copilăriei mai multe mese de tenis, îți imaginai că ești mai bun ca Federer și la tenisul de câmp. Până la urmă, ambele se joacă cu o paletă în mână, lovind o minge. Cât de mare să fie diferența? Și plus, dacă și ea a jucat doar de câteva ori, nu se poate să stăpânească prea bine sportul, nu? Nici nu aveai idee cât de mult te puteai înșela.

Ați stabilit duelul pentru ziua următoare. Când te-ai trezit, ea deja își împacheta fustița și racheta. Habar nu ai de unde o scosese. Nici nu te-a lăsat să iei micul dejun. Într-o oră erați pe terenul de tenis. Încă de când ai luat racheta în mână ți-ai dat seama că nu este deloc asemănător cu sportul pe care îl practicai pe mese de tenis. Aici trebuia să alergi, să aluneci pe zgură. Și mai era ceva ciudat: prietena ta, deși nu jucase decât de câteva ori, lovea foarte bine. De fiecare dată când ridica racheta, puteai auzi că nimerește mingea fix în sweet spot. E drept că nu plasa ea prea bine mingile. Îți lăsa lovituri ușoare, dar asta avea să se schimbe.

Ai observat că de la schimb la schimb trebuia să alergi din ce în ce mai mult. Mingile cădeau tot mai departe de tine, iar după primul set deja gâfâiai de nu mai puteai. Ce îți părea mai ciudat era că în momentul respectiv, erai chiar o fire sportivă. Mergeai zilnic la sală și făceai cardio ori de câte ori aveai ocazia. Și totuși, abia reușeai să ții pasul cu loviturile ei. Și atunci ți-a picat fisa: nu era nici pe departe atât de începătoare cum pretindea. Desigur că după ce ai confruntat-o, ți-a recunoscut că în realitate practicase tenisul mai bine de trei ani.

Ați râs copios și încă mai faceți glume pe seama ta și cum abia mai puteai respira după doar 20 de minute de sport. În concluzie, de atunci încolo te-ai rezumat la mesele de tenis. Nu de alta, dar oricât de amuzant ar fi pentru ea, pentru tine nu este prea comic să iei bătaie de la o fată. Fie ea și prietena ta.