Secretul lui Arnold Schwarzenegger pentru picioare masive

Cu mult timp înainte de a deveni guvernator al "Statului de Aur" (California) și de a se lua la trântă cu băieții răi pe marele ecran, și chiar înainte de a câștiga de 7 ori concursul Mr. Olympia (ceea ce, la acea vreme, a reprezentat un adevărat record), Arnold Schwarzenegger era un tânăr culturist care promitea multe, dar care avea și un punct slab destul de evident: picioarele. La înălțimea sa de 1,88 metri, era cât se poate de conștient de dificultățile pe care le au culturiștii înalți în încercarea de a-și aduce picioarele la mărimea dorită. Chiar și așa, austriacul nu s-a mulțumit cu gândul de a renunța, ci a făcut tot posibilul pentru a depăși obstacolul care îi apăruse în față. Adesea, asta a însemnat antrenamente foarte intense, dure, de până la 3 ori pe săptămână, care, într-un final, l-au ajutat să-și transforme slăbiciunea (picioarele) în "trunchiuri de copaci", demne de cineva care este poreclit și "The Oak" (Stejarul). Arnold se axa întotdeauna pe exerciții obișnuite, clasice, convenționale, dar ceea ce diferea era felul în care aborda el un antrenament. Când era timpul pentru ziua de picioare, mergea până într-acolo încât ignora, pur și simplu, durerea și se dedica împingerii limitei corpului său dincolo de orice prag de confort pe care îl cunoaștem noi. Probabil că mulți alți culturiști care merg la sală și se antrenează regulat pot repeta, imita, exercițiile și rutina pe care le avea Arnold, dar nu cred că sunt prea mulți care să fie capabili să lucreze la aceeași intensitate nebună. Totuși, mi-ar plăcea să cred că tu ai curajul să încerci asta!

1. Mărirea volumului

Anduranța, alături de mărimea impresionantă, fac din picioare o parte a corpului dificil de lucrat. Nu este suficient să ți le supui unui antrenament greu, ci mai trebuie să acorzi o importanță sporită și volumului, pentru a angrena cât mai multe fibre musculare și pentru a le epuiza. Una din problemele pe care le-a avut inițial Arnold, a fost aceea că volumul pe care-l utiliza el nu era îndeajuns de mare. Iată ce spunea: "Timp de mai mulți ani, obișnuiam să fac numai 5 seturi de genuflexiuni când, de fapt, ar fi trebuit să fac 8 și, adesea, nu puneam destule greutăți la presa pentru picioare. De îndată ce am realizat greșelile pe care le comiteam și le-am corectat, coapsele mele au început să se dezvolte, să devină masive." În momentele sale de vârf, Arnold făcea nu mai puțin de 20 de seturi pentru picioare și, la fiecare (cu excepția celor de la încălzire), mergea până la cedare. Această strategie care implica un volum ridicat, l-a ajutat să-și mărească musculatura și să fie mai puternic, ajungând, astfel, să transforme un punct slab într-unul de admirat. Cea mai bună realizare a sa, când vine vorba de genuflexiunile cu haltera, a fost utilizarea unei greutăți de 181 de kilograme timp de 8 repetări.

Punerea în aplicare a sfaturilor de mai sus

Metoda de lucru pe care o prezentam la punctul anterior este una destul de epuizantă la început, dar de îndată ce corpul tău se obișnuiește cu ea, vei deveni mai puternic și te vei adapta. Încearc-o pentru 6-8 săptămâni dacă dorești să ai și tu rezultate impresionante!

Puterea minții asupra mușchilor

În mod inevitabil, oboseala se va instala imediat după ce vei face un număr de seturi până la epuizare. Pentru Arnold, acest lucru nu era o mare problemă, deoarece mintea lui găsea metode de a contracara o astfel de situație. El spunea că acceptase ideea că antrenamentele pentru picioare trebuie să fie dure pentru a fi și eficiente. Sesiunile normale erau și ele grele, într-o anumită măsură, dar știa că, dacă va dori să aibă mușchii la care râvnea, trebuia să fie dispus să meargă mai departe decât oricine altcineva. În acest proces, este nevoie nu numai de un efort fizic, ci și de unul mental. Este nevoie să te forțezi să elimini orice inhibiție sau obstacol din calea ta.

Punerea în aplicare a sfaturilor de mai sus

Nu-ți lucra picioarele fără ajutorul unui partener. Acesta îți poate da imboldul necesar să te antrenezi cu și mai multe greutăți și te poate motiva să mai faci niște repetări în plus la fiecare set. Sesiunile în care ai alături pe cineva sunt, în opinia lui Arnold, mai competitive, deoarece poți să-l provoci pe cel de lângă tine la o întrecere.