Viteza în ciclism

În urma cercetărilor fiziologice efectuate pe cicliştii profesionişti şi amatori s-a concluzionat că factorul determinant în succesul acestora este capacitatea lor aerobă (VO2 max). VO2 max este nivelul cel mai ridicat al consumului de oxigen atins în regim de efort maximal. În acest studiu s-a acordat o atenţie mică capacităţii anaerobe a atleţilor, în ciuda argumentelor aduse în favoarea importanţei acesteia. Capacitatea corpului de a susţine un efort anaerob este importantă pentru ciclişti în acele momente în care încearcă să se separe de grup, să urce dealuri, să se angajeze în sprinturi în timpul şi la sfârşitul cursei. Când mergi într-un grup de ciclişti energia folosită poate scădea cu până la 39% faţă de situaţia în care pedalezi singur. Cei mai buni ciclişti nu sunt neapărat cei cu cea mai bună capacitate aerobă, mai ales într-o cursă strânsă, dar e foarte posibil să fie cei cu o capacitate anaerobă superioară, care îi ajută în sprinturi. Capacitatea aerobă este foarte importantă, dar la finalul cursei cea care îţi poate aduce victoria este cea anaerobă.

Importanţa antrenamentului pe intervale de timp.

Pentru a determina care sunt diferenţele între categoriile 2, 3 sau 4 de ciclişti (categoria 1 fiind sportivi de elită) o echipă de cercetători de la Universitatea din Tennessee-Knoxville au studiat capacităţile aerobe şi anaerobe a 32 de ciclişti şi 6 cicliste.

Rezultatele cicliştilor

În cazul bărbăţiilor, ambele capacităţi au crescut odată cu intensificarea efortului susţinut, demonstrând importanţa celor două procese de producere a energiei în performanţa atleţilor. Valorile VO2max au variat între 60-70ml o2/kg corp/min. În mod surprinzător, performanţa anaerobă a fost mai ridicată decât în cazul sportivilor de forţă cum sunt gimnaştii şi luptătorii.

Rezultatele ciclistelor

În cazul femeilor, rezultatele au fost asemănătoare, iar valorile VO2 max au fost 43-52ml o2/kg corp/min.

Concluzia:

Cercetările arată că datorită antrenamentelor pe intervale de timp efectuate de sportivi de-a lungul anilor, acestea au avut ca efect creşterea ambelor funcţii (aerobă şi anaerobă).

Valorile VO2 max şi grăsimea corporală

Un eveniment unic în ciclism este proba de 4000 de metri individual, unde sportivul trebuie să pornească de pe loc şi să parcurgă distanţa în cel mai scurt timp cu putinţă. În competiţiile de nivel internaţional, timpii necesari completării cursei se află între 4.5 şi 6 minute, iar raportul efortului aerob/anaerob este de 80%/20%. Cei mai importanţi parametrii într-o astfel de cursă sunt procentul de grăsime şi VO2 max. Un procent ridicat de grăsime corporală afectează în mod negativ performanţa unui ciclist din trei puncte de vedere: o nevoie crescută de energie în accelerarea de la începutul cursei, creşterea forţei de frecare dintre roţi şi asfalt, forma aerodinamică necorespunzătoare.

Estimarea timpului unei curse de 4000 de metri.

Dacă ai acces la echipamente cu care îţi poţi măsura valoarea VO2 max şi cantitatea de grăsime în kilograme (poate fi calculată din greutatea corporală şi procentul de grăsime), ecuaţia pentru estimarea timpului necesar parcurgerii a celor 4000 de metri este: timpul în secunde = 441.2 + (4.316 x cantitatea de grăsime) – (25.94 x Vo2 max). În urma cercetărilor mai amănunţite s-a ajuns la concluzia că parametrii cei mai importanţi pentru determinarea performanţei unui ciclist sunt: VO2 max, LTPO (forţa generată şi nivelul acidului lactic), MAOD (deficitul de oxigen – o măsură a capacităţii anaerobe). Ecuaţia (pentru cei cu acces la echipamente de laborator sofisticate) devine: timpul= 462.9 – (0.366 x LTPO) – (0.306 x MAOD) – (0.438 x VO2 max). Pentru a te baza numai pe capacitatea aerobă ai nevoie de o valoare VO2 max de 90-100ml o2/kg corp/min pentru a concura la cel mai înalt nivel unde vitezele medii depăşesc 50 km/h. Un alt mod de a privi lucrurile ar fi să ai valoarea VO2 max de 75ml 02/kg corp/min şi să depui efort la o intensitate de 120% din VO2 max cu surplusul de energie survenit pe cale anaerobă. Astfel, acel 20 % din totalul de energie necesar venit pe cale anaerobă este esenţial pentru a concura eficient.

Designul aerodinamic

Importanţa minimalizării frecării cu aerul nu ţine doar de reducerea grăsimii corporale, dar şi de designul bicicletei. În ultimii 10 ani, prin introducerea noilor modele de roţi şi cadre de bicicletă forma aerodinamică s-a îmbunătăţit substanţial, la fel şi performanţele diferitelor probe din ciclism. În ultimii trei ani atenţia mass-mediei a fost captată de încercările diverşilor atleţi de a depăşi recordul de parcurgere a celei mai lungi distanţe pe durata unei ore. Competiţia s-a desfăşurat între atleţi de renume precum Tony Rominger, Miguel Indurain şi britanicii, Obree şi Boardman, fiecare depăşind viteze medii de peste 50 km/h când au stabilit noile performanţe mondiale. Recordul actual este de peste 55km/h.